semne

light

sunt epuizată psihic. şi fizic. m-aş mai zbate niţel să mai dau o tură două trei c-altfel nu-s sănătoasă da’ mă doboară, fizic, psihicu’. nu se termină niciodată treaba cu tonele, grijile şi gânduri şi mai multe şi mă înfurie rău toată târâşenia da’ nu ştiu cum să mă opresc. aş putea, cred. că alţii pot. da’ nu ştiu cum. sau poate nu pot, pola ştie. am zis că nu mai înjur da’ nici asta nu-mi iese perfect. şi dacă nu ies toate perfect n-am linişte. şi perfect nu ies niciodată. ştiu și asta. îmi vuieşte capul a gânduri ordonate aşezate pe pagini numerotate în ordine firească de la 1 la n sau câte-or fi. ce mişto ar fi să le pot aşterne fix aşa. da’ nici asta nu pot, că-s prea multe. şi-n ordinea importanţei, dacă le-aş lua, aş dubla pagini. şi nici aşa nu-i perfect. îmi vine să le las aşa, anapoda, şi să respir puţin, să nu mă mai gândesc la ele ordonate, că mă oboseşte şi mai rău maratonul ăsta. urăsc maratoanele. alergi că prostu’ până la epuizare ca să-ţi demonstrezi că poţi. mai puţin contează ce. tot ca pola arăţi la final şi-ţi trebuie nişte ore zile să-ţi revii. dacă nu crăpi pe traseu. te bucuri că mai apuci să faci unu’. ce proşti sunt oamenii.

ce ţi-e şi cu rutele astea… ocoleşti ca bou’ kilometri zeci că s-ajungi în acelaşi loc. că n-ai alte opţiuni. sunt blocate toate celelalte. şi când ajungi unde aveai de ajuns iese prost, că ori e prea târziu ori e prea devreme. cel mai tare mă supără când e prea devreme că atunci trebuie să stau şi să nu fac nimic iar treaba asta mă agită şi mai tare. dacă-i prea târziu oricum nu mai trebuie să stai, te târăşti mai departe. pentru că eu nu pot să stau. cred că m-am născut defectă.
e plin de semne cu „ocolire” în ultima vreme, mă simt că un şoarece sub lupa şi cu lampa-n ochi şi văd cum toate trec pe repede-nainte şi mă apucă panica. că nu mai am timp. că trece prea repede totul şi nu mai apuc s-ajung să am timp. şi-mi vine să plâng şi n-am timp. și mă zbat. poate trece.  băgamiashpola.

Anunțuri

Un gând despre &8222;semne&8221;

  1. Timpul….dacă aș putea să-l dau înapoi, măcar de 3 ori în ultimii 7 ani…
    Eu m-am obișnuiesc să mă întrec permanent cu el, să cedez câteodată în favoarea lui, dar totodată să mă enervez suficient încât să-mi doresc să i-o iau din nou înainte, să-l surprind cu viteza mea și să-l las în urmă.
    Îmi place cum ai scris, chiar dacă e o răbufnire 😉

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s