in zori de zi

macarale

mă seacă ploaia asta. mă seacă de tot. nu mă așteptam să vină așa, cu picioarele-nainte, fix în betonu’ de nămol din grădină, că și ăla e tot lucrarea ei. a dracu’ nedreptate, stai să cari roabe roabe roabe de moloz lăsat în urmă-i cu soare-n ceafă și nu mai ajungi la uscat deși ăsta era planu și părea simplu. acu’ mustește la suprafață, murdară și neagră, și o să zacă acolo până o s-o ia dracu-n soare, când o ieși și ăla. că nici pamântu’ n-o mai halește. apă de ploaie.
un strop nu mai intră, că-i tare ca betonu pământu ăsta da’ e negru ca pământu. în rest, se comportă la fel, îl smintești din loc doar cu târnăcopu’ și parcă nici așa nu-l dovedești, că-i prea mult pentr-un om.
te miri ca prostu’ cum a ajuns așa, că n-ai vazut în viața ta așa ceva și singura-ți explicație ar fi că l-au călcat apăsat cu ură parcă, cu buldozerele zeci înainte și-napoi, când au construit casele. niște cretini. ș-apoi au aruncat niște semințe de iarbă peste tot cimitiru’ ăsta, să se facă construcțiile case cu gradină. parc-așa se face-o casă! niște cretini, v-am zis.
așa-n unii mă’, iți lasă căcatu’n bătătură împachetat frumos și se cară șobolănește, că ei și-au terminat treaba. ș-apoi stai să sapi ca disperatu’ s-ajungi la pământu ăla adevarat da’ nu mai ajungi, că vremea-i capricioasă în zilele noastre și nici asta nu te-ajută. dar știi că-i acolo, pămantu’ ăla bun care soarbe apă și crește iarbă mandră, că l-au văzut baieții într-un colț și-au băgat lopata-n el și era moale. ce bucurie! te bucuri ca prostu’ pentr-o bucată de pamânt moale. păi da, normal ca mă bucur, că-i pământu meu și e semn bun că-i acolo, văd eu cum ajung la el.
s-a mai potolit și ploaia, ducă-se să n-o mai vad de soare-n față, când o veni și ăla.

macarale in zori de zi.

azi,

NO

număr sticle goale, cam murdare. le-aș arunca pe străzi dar e ilegal, că mediul trebuie protejat. le pun la loc azi, doar azi, și mă prefac că-s curate. pentru că, pula mea, chiar sunt. i-am intrebat și pe ăștia de aici și au zis că-s chiar curate. le dau dreptate, azi.

număr sticle, pline. fără etichetă. le arunc, simplu. că așa-i legal. în plus, ocupă loc prețios în cămară și oricum nu e spațiu suficient. i-am intrebat și pe ăștia de aici și au zis că acum avem loc pentru cele goale. reciclăm, la momentul potrivit. le dau dreptate, azi.

le-aș arunca pe toate deopotrivă, că-s murdare sau fără etichetă. dar ăștia zic că nu se poate. le dau dreptate, azi.

am comandat șaorma. cu de toate din cele pe care le tolerez. și-o sticlă plină cu cola rece.

șaorma și-o sticlă cu cola rece, azi merge.

io’neee, keep walking!

hau

îmi displace prostia. stau departe de ea, cât de mult pot.

zerourile le tai cu x. nu-mi place să joc x şi 0 decât de una singură şi de cele mai multe ori iese remiză. remizele-s bune că înveţi ceva din ele. pe foaia ta.

îmi displace şi răutatea. răul e otravă. pentru purtător. da’ te poţi trata dacă nu eşti prost. ai şanse să te vindeci.

răul şi prostia-ntr-unu’ sunt letale. pentru proximitate. ca şoarecii pentru culturi, de exemplu. am vrut să zic şobolanii.

românii au talent. la toate-s talentaţi și toţi, mă’! dacă nu-s, nu poţi să le spui că nu-s, că eşti rău. dacă nu-s şi le zici că sunt, iar nu e bine că’ sigur se găsesc destui să zică că eşti prost.
etc.
ne mai şi insultăm, din răutate sau doar prostie.
să nu le amestecăm laolaltă, zic. ar fi aproape uman să ne oprim aici, că aşa-i omeneşte.

variaţiuni şi dezbateri pe tema talentului şi posibilităţilor de exprimare au existat dintotdeauna. dar de fiecare dată, mă’, da’ întotdeauna şi invariabil cineva e, desigur, CURVĂ!

păi cum? ei căcat, de ce să ne oprim? păi dacă putem să nu ne oprim de ce să ne oprim? ce, nu de aia avem gură, să vorbim? e democraţie, ce căcat! de ce-am murit la revoluţie, nu că să ne căcăm unii pe alţii fix când, cum şi cât vrem noi? avem dreptul ăsta, c-avem constituţie!

zilele astea, pe facebook, am văzut aşa: Mihaela Rădulescu. a comis-o.
regizat sau nu.
nu prea urmăresc show-uri tv de pe la noi.

şi apoi MULT, dar foarte mult CĂCAT: curvo, târfo, proasto, măta e o proastă chiar şi fără cratimă pe alocuri, curv-o, tarf-o, proast-o, mori.

şi-ntr-un final apoteoic, se borăşte-n unison „ruşine să-ţi fie!”

ta-tăăăăă!

ah, ce v-aţi mai răcorit. acum puteţi dormi liniştiţi, lumea e un loc mai bun şi-ncepe cu voi. bravo băi, doamnelor şi domnilor, i-aţi arătat cum e cu răutatea şi prostia amestecate laolaltă. crunt.

nu mă uit la românii au talent, da’ aud o voce a româniei care latră. şi mă-ntristez.

dac-aveţi copii acasă, vă rog eu, jucaţi-vă mai mult cu ei. poate vă-nvaţă să fiţi buni.

despre nutriţie, doar azi

123

 

îmi place laptele, rece, băut (direct) din cutia sau sticla de la frigider.

când eram mici aveam abonament la lapte. îl aducea poştaşul şi-l lăsa în cutia poştală, în fiecare zi. încăpeau şi scrisorile, pentru că era o cutie din lemn destul de generoasă. cred că au făcut-o special să încapă sticlele astea cu lapte minunat. alea cu gât gros şi capac de staniol.
când veneam de la şcoală, io şi cu frate-mio,  ne opream şi-l beam pe tot, jumătate eu, jumătate el. era mai bun decât apa şi ne potolea setea grozav! apoi o puneam la loc în cutie, sticla goală, cu capac cu tot, să nu se prindă mama că l-am băut. era cea mai mişto surpriză din casa scării. surprize cu abonament.
de ce le-or fi scos?

pe vremea aia nu erau ouă kinder. lactoză da, dar eram prea mică să fi auzit de ea. tot atunci era şi mai puţin zahar, în exces n-aveai cum deci mai puţine carii, mai puţin diabet, mai puţin din toate.

sticla aia cu lapte nu ajungea niciodată în casă sau în frigider, ca la alţi oameni, dar asta nu era o problemă. ştiu asta sigur pentru că verificam şi celelalte cutii şi erau goale cand ajungeam acasă.
îmi placea laptele ăla cel mai mult, era foarte bun. şi nu cred ca avea lactoză, ca laptele de azi. sau nu mi-am dat eu seama, că eram prea mică.

pesemne lactoza asta chiar nu e bună pentru organismul unora şi e normal sa fie intoleranţi cu dânsa. şi cred că acum se gaseşte în multe altele, nu doar în lapte.
ar trebui să fii cel putin prost să tolerezi mizerii interzise. cum ar fi lactoza asta.

oricum, intoleranţa asta nu cred că e înteleasă corect de mulţi oameni.

pentru că unii oameni mari înghit prea mult căcat vandut de alţii doar ca să nu fie intoleranţi. paradoxal, intolerant e asociat cu ceva rău. deşi tolerantul e, de cele mai multe ori, prost pamânt şi p-ăla nu-l condamnă nimeni. tot tu eşti de vină, că nu-l tolerezi. la fel e şi cu inadaptaţii: sunt etichetaţi şi arătaţi cu degetul doar pentru că nu-s de acord cu o masă de proşti siniştrii care-s gata să-şi bage-un deget în cur la comanda start. „pe locuri, fiţi gata” e motto-ul lor, nu contează ce va urma. ăia-s in regulă, că-s adaptaţi la societate, la cerinţe, după caz.
şi două litere pot schimba totul, dacă-s folosite de unii flexibili. atât de flexibili încât ţi-ar spune că inflexibilii sunt eminamente proşti. şi intoleranţi, pentru că rimează cu inflexibili, tot după ei. şi, pe deasupra, nişte indaptaţi. şi ar incheia, cu spume la gură, cu „mă-ta-i proastă!”

să mă prezint: intolerantă, inflexibilă, inadaptată. îmi place laptele cu gust bun, rece, simplu şi direct. din cutia sau sticla de la frigider. şi proastă-i mă-ta!

azi, despre adidaşi

image

alergatul, pe distanţe prea lungi, mă plictiseşte. l-am încercat, nu e de mine, precis. e sănătos, cu siguranţă.
am auzit că fuga asta fără oprire i-a omorât pe unii. da’ nu şi-au dat seama, că nu mai erau acolo.

d’aia zic, că alergatu’ e mai bun.

pen’ că-n viaţă nu-i ca-n maraton.
atât.

babă-i mă-ta!

peace

brrr, ce călduţ e-n casă ş-afară ninge! e chiar frumos, dacă stau să mă gândesc mai bine.

ce călduţ e-n casă ş-afară ninge, brrr!

mare ţeapă v-aţi luat voi ăia de v-aţi ales baba cu numărul de azi. doa, sigur că da, sunt convinsă că fix aşa v-aţi dorit-o! mă plictisiţi. ei bine, o să aveţi un an de maxim căcat, conform horoscopului corelat cu vremea curentă. va prefaceţi că nici nu vă gândiţi la asta, ai dreq.

câteodată, pare altfel decât e dar chiar nu e. niciodată. ori e şi e, ori pare şi nu e. de vreme zic.

sigur, mai sunt optimiştii declaraţi care cred că dacă afară e potop, e clar semn că ei o să scape. după.

după scăpăm oricum.

las’ că trece repede târziu, poate aveţi noroc mai mult data viitoare.

nu mi-am ales niciodată babele, pentru că nu-mi plac babele, în general. în plus, vorba asta sună urât mai tot timpul, cu excepţia perioadei ăsteia în care face referire la nişte zile oarecare. mai mai că-mi sunt simpatice, ptiu. de babe zic.

oricum, io v-aş sfătui s-alegeţi atunci când o simţiţi, şi dacă-i cald şi-n plex şi încă bate, trăiţi-o. nu mă refer la babe. de vreme zic.

aţi fi fraieri să nu, parol. se poate să vină şi potopu’ după dar ăla vine oricum într-una din zilele viitoare. n-aş vrea să spun precis dacă vine din cauza babei sau datorită ei. în orice caz, e de căcat în ambele variante din exemplul de mai sus. pentru că uneori nu te salvează nimic, fuck gramma’.

desconsider aproape total oamenii agramaţi. asta este o paranteză deschisă, o las aşa deocamdată. defavorizaţii social nu intră în paranteza asta.

tot zero sunt, în egală măsură, şi aia care-ţi spun, de exemplu, că e urat să spui cur în loc de fund. şi-ţi fac din asta un întreg dosar penal şi chiar te urăsc că ţi-ai pupa copilu-n cur în loc de fund, la vârste fragede de câteva luni, de viu ce eşti. de obicei ăştia au decât în vocabular, fără doar şi poate. şi nu e niciodată vină lor că sunt de căcat, hai sictir.

nu ştiu care-i povestea completă cu babele astea limitate. ca număr.

ştiu doar că în perioada asta a anului mulţi oameni pariază pe ele şi le fac responsabile cu restu’ propriilor zile din an. unii chiar le iau ca exemplu de viaţă, dezastruoasă desigur, şi se lasă pe mâna exemplului lor. ca să nu pară că-s altfel decât sunt. mă rog, e tot un soi de autosuficienţă şi asta. baba bate vremea.

periculos, vă zic eu. babele astea…ale dracu matracuci, îţi f:)t toată viaţă dacă eşti prost, nu doar anu’ curent. cu zambetu’ pe buze. pentru că, tu chiar asta vrei. parol.

aseară am auzit la tv o melodie, e lovitură piesă asta, luată aşa cu totu’, la pachet. sună mai bine hit, pentru unii, dar încerc să nu mai amestec laolaltă limbi diferite, că oricum iese prost.

am auzit-o de en ori până aseară. doar melodia, versurile nu. cred că n-am avut chef să le ascult. nici aseară n-aveam dar s-a-ntâmplat, nu-mi dau seama de ce dar nici nu mă gândesc la asta. nu mă justific.

ceva cu dacii şi romanii din câte-am înţeles, hai maaaami, la naaaaani, „să ducem un război în pat ca dacii şi romanii”, noroc cu google. o ardeau şi ăştia, clasic, „ca Ana-n flăcări”, am încheiat citatul. printre străbunii eroi.

unii vor să fie modele, nu ştiu dacă le iese. religia-n şcoli nu mi se pare la fel de periculoasă pentru copii.

alţii se fac eroi. cu orice preţ. orice preţ înseamnă că preţul e plătit de alţii, baaahaha proştilor. capabili chiar să scoată castane din foc cu mâna. mâna altora, desigur. căcat, ce credeaţi?

(ce proastă-i mă-ta, că nu te-a învăţat la fel!)

nu ştiu dacă suntem în intervalul în care babele-s încă valabile, n-am chef să caut acum. da’ sigur suntem, pentru că am văzut pe facebook o întreagă frăsuială cu babe bune rele dracu să le ia.

apropos de vreme, mi-am adus aminte de un taximetrist. am rămas odată fără carnet, nu mai detaliez. n-am chef acum. o luna. greu. spre finalul pedepsei aproape că aveam răbdare să-i ascult, pe unii din ei.

ziceam de taximetristul ăsta, vorbea singur cu mine şi din când în când se mai întorcea să mă-ntrebe dac-am înţeles. îi zâmbeam şi-i ziceam că da, dând din cap, şi se liniştea. cred că nu îi răspundea nimeni la întrebări, cât era ziua ca noaptea de lungă, de asta se bucura aşa tare.

apropos de vreme, mi-a zis, înainte să cobor: „şi, ca să va răspund la întrebare, s-a scumpit gigacaloria”.